Speranta si Arta

De ce arta intr-o lume de kitsch-uri din ce in ce mai hidoase si mari

De ce creatie intr-o lume controlata de discrepanta dintre cei slabi si tari

De ce Iubire de frumos cand totul in jur devine din ce in ce mai urat

De ce sa ne inspire batrana planeta cand omoram Oxigenul si avem canceru-n gat

De ce sa murim pentru iubire si imaginea unei lumi noi

Cand uitam de culorile si lumina redate in cei ce sunt ca si noi

Arta intr-o lume in degradare si declin oare mai poate fi?

Si acea Conditie a Artistului ce vede frumosul din fiecare zi ?

De ce am facut din linie si punct o adevarata si incurcata stiinta

Cand arta trebuia sa ne arate divinul proportionat coborat in noi ca Fiinta

Si nu o mai simtim naturala in formele-I simple care ne inconjoara

Iar prezenta iubirii cea mai inalta creatie cazuta-n disgratie in om sa ne doara

As vrea sa mai vad lumea lui Platon cand adevarul era ascuns in noi

Si doar il descopeream vorbind cu dragoste si nu aruncand reciproc cu noroi

Sper insa ca mai exista acel colt in fiecare forma de viata ce mai ascunde picul de pur

Pe care pacatul si ura nu l-au atins si nu l-au facut de gheata si dur

Iar zidul pe care l-am pus crezand ca putem lupta s-aratam ca suntem spartani

Sa il daramam eliberandu-ne de Troianul provocat de dorinta sumelor nenorocite de bani

Si in imagini cladiri muzica dans sa redescoperim temeiul pentru care se merita sa mai crezi

Ca in noi se afla inca linistit gandul cu paleta in fata panzei vietii ce asteapta sa o redesenezi